în iunie 1994, fiind folosit pentru a descrie experiența vizitatorilor în muzeul castelului Dudley din Anglia. Colin Johnson de la Image Interactive, și Peter Bolad de la Dudley Metropolitan Borough, au pus la punct o „plimbare virtuală” prin reconstructia 3D a castelului Dudley, iar sistemul a funcționat până în 2005.
Din 1994 și până astăzi, tehnologia a evoluat extrem de mult, iar turul virtual a căpătat noi ințelesuri. Deși denumirea generică de tur virtual poate însemna, pentru persoanele care nu au mai avut contact cu această tehnologie, de la o simplă galerie de imagini, un slideshow, și până la o filmare video a unei locații reale sau generată pe calculator (de cele mai multe ori o plimbare cu camera prin o serie de incinte), un tur virtual este cu mult mai mult de atât. Exemplele anterioare sunt experiențe statice, pasive și neinteractive. Un tur virtual adevărat, oferă o experiență imersivă și interactivă, invitând utilizatorul la acțiune și explorare. Și cred că este clar că vizualizarea unui film sau a unei secvențe de imagini este o actiune pasivă. Dar există o alternativă, și anume un tur virtual construit pe baza imaginilor interactive panoramice de 360º! Utilizatorului i se oferă o percepție completă a spatiului înconjurător, o viziune de 360ºx180º, el poate să se rotească, să privească în sus, în jos, la podea, de jur imprejur. Poate să se apropie sau să se depărteze, în funcție de zona lui de interes. Acestea sunt imaginile panoramice de 360º, și constituie „cărămizile” de bază, din care sunt construite tururile virtuale astăzi.
Totuși, o simplă înșiruire de panorame de 360º, ca o galerie de poze, cu greu se poate numi tur virtual. Nu este decat o galerie și atât. Ca să devină un tur virtual, trebuie ca acele imagini panoramice de 360º să fie legate între ele prin zone senzitive, numite hotspoturi. În acest fel, utilizatorului i se creazî senzația de plimbare, de trecere dintr-o imagine în alta, ca dintr-o cameră în cealaltă. Pentru ca această senzație să fie cât mai reală este necesar ca panoramele să aiba puncte in comun, ca de exemplu o usă care este vizibilă din locatia curentă și care este apoi vizibilă și din locatia de destinație, în care utilizatorul ajunge dacă a facut click pe aceasta. Altfel ne putem trezi in situația hilară când cineva selectează un hotspot pe un geam și se trezeste in baie, sau o locație fară nici o legatură cu cea pe care tocmai a părăsit-o.
